Există o convingere costisitoare în cultura organizațională românească: structura se construiește după ce creșterea s-a produs. Aceasta este eroarea supraviețuitorului. Vedem companii mari și credem că au devenit mari și apoi s-au organizat. Realitatea este inversă: au putut scala doar pentru că au avut o structură care să le permită acest lucru.
De ce ordinea contează
Creșterea pe o structură fragilă nu produce o companie de succes, ci un dezastru mai mare. Complexitatea operațională crește exponențial cu veniturile, în timp ce resursele fondatorului cresc doar liniar. Fără arhitectură, punctul de rupere este inevitabil.
Arhitectura de afaceri nu este despre a fi "corporatist" sau rigid. Este despre a construi fundația care să poată susține greutatea succesului fără să se prăbușească sub propria greutate.